In urma cu 6 saptamani am inceput sa mergem la gradinita... Gradinita particulara... O noua incercare ... de integrare in societate... De a fi intre copii, a ne juca cu ei... a sti sa ne purtam cand suntem intre copii....
Greu este sa gasesti o asemenea gradinita care sa iti dea sansa sa incerci sa te integrezi... 99% din raspunsuri sunt negative: la stat au salarii prea mici si copii multi in grupe... deci efortul e prea mare, iar la particulara e mai comod sa refuzi decat sa faci o incercare, dar refuzul mai este la cele particulare si datorat in mare parte reactiei parintilor care nu stiu sau nu ii intereseaza sa stie ce este Sindrom Down... In viziunea altor parinti orice handicap se rezuma la "violenta".... si mai bine nu.... daca peteste copilul sau ceva??
Si fara vreun handicap copii pot fi violenti in anumite situatii... sau rai..., dar in aceste cazuri, este o scuza... "sunt copii, se mai intampla"... Dar daca are copilul un handicap si din greseala l-a lovit pe altul... e clar ca e violent din cauza handicapului... Eticheta e deja pusa....
Si uite asa ani intregi am cautat o gradinita care sa ne accepte... Sa ne dea o sansa ... sa ne lase cateva saptamani sa vedem daca ne integram... Am gasit-o pe Nina... printr-o colega de servici care are deja fetita la gradinita Ninei.....
Nici nu am indraznit sa sper... nici dupa 2-3 saptamani cand imi zicea ca e ok... E o femeie cu bun simt care nu se plange daca ceva nu merge bine... Si sigur i-a fost foarte greu cu Mihai....
Mihai se descurca singur, se duce singur la baie (nu face pe el), intelege tot, vorbeste (dar se grabeste si cuvintele de mai multe silabe le rezuma la cuvinte de 2 silabe) in general e cuminte...
dar ... foarte incapatanat... de aici cred ca i-a venit greul... Plus ca a capatat si niste obiceiuri de care ne chinuim sa scapam, de la gradinita speciala, (unde toata lumea te trimite daca aude ca ai handicap), obiceiuri, sunete si gesturi de copil cu handicap pe care nu le avea inainte de a merge la acea gradinita.. Le-a vazut acolo si le-a imitat intru totul... Imi si zicea de la cine le are (cand ii ziceam ca nu e frumos sa faca asa si il intrebam cine face asa, imi zicea numele copilului)....
Mereu am fost de conceptia ca ar trebui inegrati copii cu handicap in gradinite normale, fiecare grupa sa aiba cel mult un copil cu handicap: asa si ceilalti copii vor sti cum sa se poarte cu ei, dar si copilul cu handicap va sti sa se poarte il prezenta altor copii.
Daca sunt separati in gradinite speciale si sunt la un loc ce pot sa invete? Ei imita foarte mult... Asa, intr-o gradinita normala, vor avea in jurul lor ce sa invete si sa imite...
M-am lungit prea mult...
Desi are 7 ani si jumatate, nu l-am dat la scoala pentru ca nu stie inca sa stea intr-o banca, sa se poarte cu copii intr-un mediu organizat (se intalnea cu copii la petreceri sau in parc)... Am cautat o gradinita unde sa poata invata toate aceste lucruri... Ce sa zic ca deja in 2 saptamani a vanit cu poezii pe care le-a invatat la gradinita (si le reda in felul lui: zise in graba, dar se vede ca le stie)
Este foarte departe gradinita de noi, dar nu mai facem mofturi.. Important este ca are o gradinita unde sa merga.... sa fie intre copii zilnic... si e foarte bucuros...
Ii sunt foarte recunoscatoare Ninei ca ne-a dat aceasta sansa si celorlalti parinti la l-au acceptat langa copiii lor..
